TEATRU-POVESTEA LUI HARAP-ALB

LUNI 23APRILIE 2007
E ora 5 dupa amiaza si impreuna cu trei colege ma indret spre Teatrul National pentru a vedea piesa Povestea lui Harap-Alb in interpretarea unor studenti la actorie. Nu sunt prea incantata de aceasta idee caci toate planurile mele pentru aceasta zi au fost distruse.Cu o strangere de inima si cu gandul ca ceea ce voi vedea va fi ceva extraordinar,ma resemnez si pornesc la drum.Dupa jumatate de ora ajung la destinatie, imi cumpar bilet si astept ca spectacolul sa inceapa. Asteptarea ma face sa devin nerabdatoare si sa simt cum ma trec fiori placuti de emotie. Spectacolul se anuntase a fi nemaipomenit.
In sfarsit intru in sala,lume multa, atat de multa incat in doar cateva minute sala a devenit neincapatoare. Lumina se stinse si deodata pe scena apare un grup de tineri ,cantand si dansand pe o melodie care nu avea nici o legatura cu povestea lui HARAP-ALB pe care o citisem eu. Am stat linistita si am asteptat sa vad ce se intampla mai departe.Spre marea mea uimire,nimic din tot ceea ce asteptam sa se intample pe scena nu s-a intamplat si totusi nu eram dezamagita deloc. Tinerii actori erau foarte comici si chiar haiosi asa ca le-am acordat o sansa.Spectacolul isi continua cursul intr-un ritm ametitor,totul intr-un joc mizical exceptional si abia am sesizat putinele asemanari dintre Harap-Alb,cel din povestea lui Creanga si Harap-Alb,cel din viziunea regizorului. Timpul parca zburase fara sa-mi dau seama,intr-o clipa toti actorii erau pe scena,jucandu-si ultimul rol si luindu-si la revedere de la publicul spectator care in semn de multumire ii aplauda furtunos. Iesind din sala am realizat ca ceea ce am vazut fusese un HARAP-ALB al contemporaneitatii si am inceput sa inteleg ca desi asteptarile mi-au fost inselate, timpul pierdut nu a fost in zadar.
Nu regret nici o clipa alegerea facuta si daca mi s-ar oferi sansa sa merg sa vad iar acest spectacol as merge deoarece mi-a placut nespus de mult.