Iasiul cultural - una din cele sapte minuni ale Romaniei

1. Palatul Culturii
2.Catedrala Mitropolitana
3.Universitatea ,,Al.I.Cuza"
4.Parcul Copou
5.Biserica Trei Ierarhi
6.Teatrul National ,,Vasile Alecsandri"
7.Bojdeuca din Ticau

JURNAL-TITU MAIORESCU

La îndemnul doamnei profesoare de limba româna de a ne alege un jurnal al unui scriitor am mers la bibliotecă şi din mulţimea de jurnale am ales jurnalul lui Titu Maiorescu. Mai toţi colegii mei au ocolit acest jurnal şi nu prea am înţeles motivul, fapt care m-a determinat să-l citesc.
La inceput mi s-a părut plictisitor şi chiar neinteresant dar parcurgându-l puţin câte puţin am realizat că îmi creeasem o impresie greşită.

Din însemnările sale am constatat că Maiorescu scrie acest jurnal dintr-o pornire şi o frământare lăuntrică, la o vârstă foarte fragedă, din nevoia de ase mărturisi şi de a-şi fixa puncte de reper pentru cunoaşterea de sine şi pentru mersul şi organizarea vieţii. Jurnalul său cuprinde atât fapte mărunte de tot cât şi frământări sufleteşti acute, alături de evenimente sociale, culturale şi istorice de mare însemnătate. Este cunoscător al operelor lui Herbart şi cu toate că este bolnav şi suferind traduce din scrierile acestuia:,,Aproape 3 săptămâni de când sunt bolnav, tot nu mi-e bine, capul tot mereu mă doare, cum mă apuc să scriu.” Într-o altă însemnare spunea: ,,De la 15 după-amiază sunt la infirmerie. O răceală mi-a provocat inflamarea piciorului, din fericire a trebuit numai să stau culcat, dar am putut să scriu ceea ce am şi făcut din plin. Am tradus mult din Herbart .”
Citind cu atenţie şi răbdare căci unele fragmente erau de-a dreptul plictisitoare, am descoperit o altă faţă a omului Titu Maiorescu şi mare mi-a fost uimirea când am citit în jurnalul său confesiuni referitoare la sentimentele trăite de acesta în timpul şcolii: ,,În ce stare curioasă mă aflu! În şcoală sunt urât de toţi, afară de vro câţiva din ăi cu eminenţă; dintre 52, numai 10 stau bine cu mine, la ceilalţi mă stricai…’’, precum şi o serie de trăiri/ sentimente vizavi de relaţia pe care o avea cu familia: ,,Ieri noapte vorbii cu soru-mea până către 11 ore. Îmi pare bine că văzui că nu mă cunosc de fel nici unul din casă; mă ţin de un copil stricat şi prăpădit- pentru că nu mai sunt prost a le spune toate lucrurile ce le aveam pe inimă, ci le ţin la mine, mă ţin de rău…’’
Fiecare trăire intensă pe care o descrieT Maiorescu îmi provoacă parcă o stare de emoţie, e ca şi cum l-aş avea în faţa mea,cuvintele de o sensibilitate aparte pe care le foloseşte îmi răsună în minte.Fiecare etapă a vieţii sale aduce noi sentimente şi de aceea el nu va ezita însă să se critice pe sine însuşi,mărturisind cu sinceritate greşeli care scad demnitatea omenească.
,,O urmare a seriozitaţii mele ştiinţifice a fost şi recunoaşterea din partea profesorilor,care m-au făcut întâiul în toată şcoala (...).În schimb, o greşeală care poate să se fi născut din dorinţa mea de a părea erudit, e obiceiul meu s-o spun scurt:de a minţi"
Nevoia sa de a se mărturisi vine din desele îndoieli trezite de gânduri şi de oameni:"Îndoială,îndoială",problematica religioasă devenind la el o îndoială acută şi un zbucium cumplit:"Disper cu totul!plâng şi plâng căci nu mă pot convinge că e un Dumnezeu".
Deşi mi-a luat ceva timp ca să citesc acest jurnal,am rămas profund impresionată şi mi-a făcut placere să-l citesc deoarece Titu Maiorescu este într-adevar o mare personalitate ce merită a fi descoperită.

TEATRU-POVESTEA LUI HARAP-ALB

LUNI 23APRILIE 2007
E ora 5 dupa amiaza si impreuna cu trei colege ma indret spre Teatrul National pentru a vedea piesa Povestea lui Harap-Alb in interpretarea unor studenti la actorie. Nu sunt prea incantata de aceasta idee caci toate planurile mele pentru aceasta zi au fost distruse.Cu o strangere de inima si cu gandul ca ceea ce voi vedea va fi ceva extraordinar,ma resemnez si pornesc la drum.Dupa jumatate de ora ajung la destinatie, imi cumpar bilet si astept ca spectacolul sa inceapa. Asteptarea ma face sa devin nerabdatoare si sa simt cum ma trec fiori placuti de emotie. Spectacolul se anuntase a fi nemaipomenit.
In sfarsit intru in sala,lume multa, atat de multa incat in doar cateva minute sala a devenit neincapatoare. Lumina se stinse si deodata pe scena apare un grup de tineri ,cantand si dansand pe o melodie care nu avea nici o legatura cu povestea lui HARAP-ALB pe care o citisem eu. Am stat linistita si am asteptat sa vad ce se intampla mai departe.Spre marea mea uimire,nimic din tot ceea ce asteptam sa se intample pe scena nu s-a intamplat si totusi nu eram dezamagita deloc. Tinerii actori erau foarte comici si chiar haiosi asa ca le-am acordat o sansa.Spectacolul isi continua cursul intr-un ritm ametitor,totul intr-un joc mizical exceptional si abia am sesizat putinele asemanari dintre Harap-Alb,cel din povestea lui Creanga si Harap-Alb,cel din viziunea regizorului. Timpul parca zburase fara sa-mi dau seama,intr-o clipa toti actorii erau pe scena,jucandu-si ultimul rol si luindu-si la revedere de la publicul spectator care in semn de multumire ii aplauda furtunos. Iesind din sala am realizat ca ceea ce am vazut fusese un HARAP-ALB al contemporaneitatii si am inceput sa inteleg ca desi asteptarile mi-au fost inselate, timpul pierdut nu a fost in zadar.
Nu regret nici o clipa alegerea facuta si daca mi s-ar oferi sansa sa merg sa vad iar acest spectacol as merge deoarece mi-a placut nespus de mult.

SIBIU-CAPITALA EUROPEANA A CULTURII

Get your own Slide Show!

REALITATEA CARTII.REALITATEA FILMULUI

Moara cu noroc
de Ioan Slavici

Din cele trei opere am optat pentru opera ,,Moara cu noroc" a lui Ioan Slavici deoarece ea reprezinta o realitate dura cu care foarte multe persoane se confrunta si anume aceea a goanei permanente dupa bani, a tendintei de imbogatire cu orice pret, prin orice mijloc, banul avand o actiune distrugatoare asupra fiintei umane.
Dintre toate personajele pe care le contureaza Slavici in opera sa l-am ales pe Ghita deoarece m-a impresionat profund puterea sa de sacrificiu pentru bunastarea si linistea familiei sale si totodata, il consider pe Ghita un model elocvent care ilustreaza cel mai bine consecintele distrugatoare pe care le are banul asupra omului.La inceput el este un om foarte harnic si cinstit,care o data ce cunoaste gustul dulce-amarui al banilor incepe sa decada treptat.Ghita nu are puterea sa-si controleze impulsurile, de cele mai multe ori actionand sub influienta acestora,este un personaj flexibil. In relatie cu celelalte personaje nu empatizeaza pre bine,nici macar cu sotia sa ,Ana,careia ii ascunde numeroase lucruri ce-l framanta,dar se raporteaza la binele si nevoile celor din jurul sau.
In relatia carte-film,consider ca e mai bine sa citim cartea deoarece cartea ofera mai multe detalii,poate chiar importante si semnificative intr-un anumit context,peste care scenaristul trece cu vederea,expunandu-si propria viziune si interpretare,modificand unele aspecte si situatii.Eu,spre exemplu am vazut mai intai filmul care mi-a placut nespus, mi-a starnit curiozitate si a generat in mintea mea o serie de intrebari care m-au motivat sa merg apoi la biblioteca,sa iau cartea si sa citesc, din dorinta de a gasi posibile raspunsuri la intrebarile generate de vizionarea filmului. Citind cartea am realizat ca empatizez intr-o oarecare masura cu Ghita,comportamentul sau si situatiile prin care trece m-au sensibilizat si au trezit in mine un sentiment de admiratie dar si compatimire.
Totodata lecturarea cartii,imediat dupa vizionarea filmului m-a ajutat sa constat diferentele dintre ceea ce a scris Slavici si ceea ce s-a pus in scena, scenaristul permitandu-si o serie de abateri de la carte, de exemplu a modificat finalul operei:in carte Lica moare zdrobindu-si capul de tulpina unui copac, iar in film el moare ars in incediul provocat la hanul Moara cu noroc, scenaristul punand in evidenta simbolistica focului.
Chiar daca intre carte si filmul realizat dupa respectiva carte exista o stransa legatura,in opinia mea cartea bate filmul si nu invers.
Balan Andreea
clasa 11c

5 octombrie -ZIUA MONDIALA A PROFESORILOR

Parca si acum imi aduc aminte de prima mea zi de scoala si de doamna invatatoare care ne-a asteptat cu bucurie in viitoarea noastra clasa.Avea privirea blanda,senina, fata luminata pe care i s-a strecurat o lacrima de emotie dar a fost stearsa cu repeziciune,ochii sclipindu-i ca doua boabe de cristal, primindu-ne pe fiecare dintre noi cu mult drag si urandu-ne tot ce-i mai bun in noul an scolar. Doamna invatatoare a reprezentat pentru mine o a doua mama deoarece era grijulie,rabdatoare si intelegatoare.Si astazi,de ziua mondiala a profesorilor as vrea sa o reintalnesc.Acum sunt eleva la Scoala Normala ,,Vasile Lupu,, si ma pregatesc sa devin invatatoare,asa ca acum realizez importanta profesorilor in viata elevilor.In aceasta zi vreau sa le urez tuturor cadrelor didactice tot binele din lume,fericire,bucurie in viata,putere de munca si satisfactii profesionale.

SARBATORILE IASULUI

In fiecare an in perioada 8-15 octombrie se desfasoara sarbatorile Iasului,sarbatorindu-se zilele orasului.Cu ocazia acestor sarbatori au loc foarte multe manifestari,cum ar fi:concerte in aer liber,targul de haine,expozitii de carte si altele. Cea mai importanta sarbatoare din aceasta perioada este sarbatoarea Sfintei Cuvioase Parascheva,ocrotitoarea Moldovei.Aceasta sarbaroare ii reuneste la Iasi pe toti oamenii din diferite colturi ale lumii care vin sa se inchine Sfintei pentru a-i ajuta in viata.Aceste sarbatori pun orasul intr-o lumina cosmica si creeaza o atmosfera placuta de sarbatoare.

TRADITII DE CRACIUN

Craciunul este un prilej de bucurie pentru toti (parinti, bunici, copii), ocazie cu care familiile se reunesc. Dincolo de sensul religios care, din pacate, se pierde pe zi ce trece, Craciunul este un moment minunat de a face si a primi cadouri, de a impodobi casa, de a te simti bine alaturi de cei dragi.

Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri, gesturi, interpretat in casa, pe ulite, de o ceata sacra. In calendarul popular, acest fenomen apare sub diferite denumiri zonale in perioadele solstitiului de iarna. ("Steaua", "Plugusorul", "Sorcova"), echinoctiului de primavara, solstitiului de vara si echinoctiului de toamna. Colindele transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor. Cand persoanele colindate nu primesc colindatorii, inchid usile sau nu ofera daruri, efectele magice sunt opuse, ei incalcand regulile acestui obicei.BELGIACraciunul are loc aici mult mai devreme decat in alte tari, pe 6 decembrie, iar Mosul lor se numeste Mos Nicolae.Mos Craciun nu prea e prezent, cu toate ca si pe data de 25 decembrie copiii primesc daruri. Cadourile semnificative, cele pe care micutii si le doresc, sunt primite de la Mos Nicolae. Familiile care tin la traditie organizeaza asa-zisa masa de Craciun pe data de 5 decembrie.AUSTRALIAIn aceasta parte a lumii e ceva obisnuit sa petreci sarbatoarea Craciunului la peste 30 grade C. Cina e deosebita de cele din alte tari prin faptul ca intr-una dintre prajituri este pusa o bucatica de aur.Cel care gaseste aurul stie ca va avea mult noroc in anul care urmeaza. Masa nu se serveste in camera de zi, langa semineu, ci pe plaja sau la picnic. In seara de Craciun, australienii ies pe strazi, cu lumanari aprinse si canta toate cantecele specifice.Casele, strazile si plajele sunt pline de "tufisuri de Craciun", niste tufe verzi care fac floricele mici, rosii. Pentru cei care sunt obisnuiti cu zapada sau vremea rece, este ciudat sa vada cum locuitorii Australiei se plimba din magazin in magazin in sort si bluza cu maneca scurta pentru a cumpara cadourile de Craciun. Evident ca Mosul nu vine cu sania trasa de reni, ci cu surf-ul.STATELE UNITEMos Craciunul american, Santa Claus, s-a nascut in 1860 si a fost numit astfel dupa denumirea germana, "Sintaklaas". Mosul american fumeaza pipa si zboara intr-o trasura. Asa era la inceput, cand nu avea costum rosu, nu locuia la Polul Nord, nu avea nici reni, ci doar aducea cadouri copiilor. Astazi, Craciunul este sarbatorit diferit in fiecare familie, din pricina mozaicului de nationalitati de pe teritoriul american.BETHLEEMOrasul in care s-a nascut Iisus este nucleul sarbatorii de Craciun. In Ajun, turistii si localnicii invadeaza bisericile si se suie pe acoperisuri, pentru a putea urmari procesiunea religioasa. La inceput, are loc o parada a politistilor, pe cai arabi.Acestia sunt urmati de un barbat care duce in spate o cruce uriasa. In spatele lui vin oamenii bisericii si reprezentanti ai autoritatilor. Procesiunea si sarbatoarea dureaza cateva ore, pe parcursul carora se deruleaza scene din istoria religiei crestine.GRECIAMos Craciunul lor este totuna cu Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El imparte cadouri si dulciuri copiilor. In vechea traditie, obiceiul bradului impodobit nu exista, fapt pentru care Sf. Vasile lasa cadourile pe masa sau intr-un colt al camerei.Exista o traditie potrivit careia stapana casei trebuie sa-si imprime forma mainii pe painea pregatita pentru cina, pentru a le arata copiilor ca Iisus a binecuvantat mancarea.In concluzie ,indiferent de tara Sarbatoarea Craciunului reprezinta ceva aparte in sufletul oamenilor deoarece atunci s-a nascut Domnul Isus Hristos.